Au plecat să-și creeze un viitor, spun ei. Unii spun că au plecat doar pentru o perioadă de timp, alții se gândesc să se stabilească dincolo de hotarele țării. Rămâne de văzut, însă, dacă vor reuși să își îndeplinească dorințele, sau doar să trăiască alimentați de o simplă iluzie.
În ceea ce privește identitatea națională, știm cu toții despre ce este vorba. Majoritatea românilor care au plecat din țară fac tot posibilul să își ascundă identitatea, atunci când sunt puși în anumite ipostaze și este un lucru absolut normal dacă reflectăm puțin asupra acestui subiect.
De ce negăm originea noastră în fața străinilor?
Este foarte simplu. Pentru că suntem etichetați, din nefericire pentru noi, în mod negativ. Este adevărat că, în fond, fiecare individ al oricărei societăți tinde să eticheteze și este, la rândul lui, etichetat, dar în ultimii ani acest lucru a fost dus la extrem în ceea ce privește România și statutul nostru.
Suntem considerați hoți, cerșetori, traficanți de droguri, suntem corupți, dăm șpagă, dar foarte puțini iau în considerare și cealaltă variantă. Doar faptul că anumiți cetățeni români au făcut lucruri de care ar trebui să ne fie tuturor rușine, nu ne include pe toți în aceeași categorie. Ne rușinăm de faptul că suntem români, datorită unor fapte pe care nu le-am comis noi, dar care ne sunt atribuite din simplul motiv că avem aceeași naționalitate sau locuim în cadrul aceluiași teritoriu.
Am uitat că încă mai avem motive să ne mândrim. Anul acesta am obținut 49 de medalii la Salonul de Invenții de la Geneva, dintre care 24 sunt de aur, 18 de argint și 7 de bronz, în conformitate cu spusele Autorității Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS). De altfel, câți dintre noi știu că în Iași trăiește încă prof.dr. Vitalie Belousov, inventatorul cu cele mai multe medalii de aur din lume (71 fiind la număr), 7 ordine europene și de stat și 9 titluri internaționale? Suntem atât de preocupați de alte detalii minore încât uităm să valorificăm ceea ce avem, și putem afirma acest lucru începând de la modul în care ne îngrijim de mediul înconjurător și până la aprecierile aduse oamenilor de știință din România.
Care este, de fapt, problema noastră?
Putem spune că România are un handicap, deoarece această țară este încă bântuită de norii negrii ai regimului comunist. Românii muncesc pe un salariu infim și, în general, se mulțumesc cu puțin. Acesta este un adevăr pe care nu îl contestă nimeni.
Avem în sânge statul la coadă, supunerea, așteptarea și speranța că într-o zi va fi mai bine. Pe scurt, suntem un popor de visători. Cu toate astea, nu facem nimic pentru a da o formă concretă acestor vise. Lipsa atitudinii noastre în acest caz nu a dus decât la stagnare, sau poate chiar la regresie.
Prin urmare, dacă vrem să schimbăm ceva, ar trebui să începem cu noi înșine. Ar trebui să învățăm să gândim rațional în anumite situații, să fim corecți unii față de alții, să învățăm să apreciem cultura și să ne dezvoltăm din acest punct de vedere, să ne cunoaștem drepturile și să le apărăm atunci când este nevoie. Totul depinde doar de noi, e timpul ca toată lumea să conștientizeze acest lucru. Vom vedea, însă, dacă această „trezire a conștiinței românilor” va avea sau nu rezultate în viitor. Dar, evident, pentru ca rezultatele să aibă loc, trebuie mai întâi ca acest proces să ia naștere.
